Ca în fiecare an, Eurovisionul a fost prezentat oficial drept un festival al muzicii și al paietelor europene, dar, ca de obicei, s-a dovedit a fi și un mic congres continental al frustrărilor geopolitice. De multă vreme concursul nu mai este doar scena pe care s-au lansat ABBA, Julio Iglesias sau Céline Dion, ci un soi de hartă sentimentală și nevrotică a Europei, unde statele își distribuie puncte cu aceeași sinceritate cu care își distribuie zâmbete la summituri.